Arghilofilia şi pleonexia

Arghilofilia (filarguria) desemnează în mod general iubirea faţă de bani, ca şi faţă de diferite alte forme de bogăţie materială. Această iubire se mainfestă prin plăcerea de avea bani, prin grija de a-i păstra, prin greutatea de a te despărţi de ei şi prin neplăcerea resimţită atunci când îi dai.

În ceea ce priveşte pleonexia (pleonexia), ea constă în voinţa de dobândi bunuri noi şi de a avea cât mai multe.

• „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urâ şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui.” (Matei 6, 24).
• „Iubirea cea rea de arginţi...face pe fii oamenilor să preţuiască mai mult dragostea aurului decât dragostea lui Hristos şi înfăţişează pe Făcătorul materiei mai mic decât materia şi îi înduplecă să slujească mai mult materiei decât lui Dumnezeu. De iubeşti să fii prietenul lui Hristos, să urăşti aurul şi împătimirea lacomă de el, ca pe una ce întoarce cugetul spre el şi-l răpeşte de la preadulcea iubire a lui Iisus.” Sfântul Nichita Sitathul.
• „Lăcomia de bani este închinare la idoli; lacomul de avere este închinător la idoli”(Coloseni 3, 5; Efeseni 5, 5).
• „De chipul şi înfăţişarea lui Dumnezeu, pe care, slijindu-I Lui cu dăruire, ar fi trebuit să le păstreze nepătate în sine însuşi; nu poate cineva cu adevărat să-şi iubească şi sufletul şi averea” Sfântul Ioan Casian.
• „Foloseşte-te de bogăţie ca un bun chivernisitor al ei, iar nu spre propria desfătare.” Sfântul Vasile cel Mare.
• „Este cu neputinţă ca iubirea să stea în om laolaltă cu avuţiile” Evagrie Ponticul.
• „Lăcomia atrage ura tuturor, ne face urâţi de toţi şi de cei nedreptăţiţi de noi, şi chiar de cei cărora nu le-am făcut nici o nedreptate.” Sfântul Ioan Gură de Aur.
• „Ea a pricinuit ură, furtişaguri, pizmuiri, despărţiri, duşmănii, certuri, ţinerea de minte a răului, nemilostivirile şi uciderile” Sfântul Ioan Scărarul.
• „Fie mânia faţă de cei de un rang cu noi, fie dispreţuirea celor aflaţi sub noi, fie pizma faţă de cel care ne întrece (în bogăţie); iar pizma se însoţeşte cu făţărnicia, aceasta cu amărăciunea, ajungănd la ura faţă de toţi oamenii. Arghirofilia şi pleonexia fac din om neom, preschimbându-l într-o adevărată fiară. Cei robiţi cu totul de ea ajung să-şi schimbe firea, pierzându-şi chipul de om şi devenind adevăraţi monştri.” Sfântul Grigorie de Nyssa.
• „Dacă n-o tăiem de la început, patima aceata ne va aduce boală de nevindecat.” Sfântul Ioan Gură de Aur.
• „Dacă neluată însemă la început, a şi pătruns în inimă, ea devine mai primejdioasă decât toate, şi mai greu de alungat.” Sfântul Ioan Gură de Aur.
• „Dacă această boală prinde rădăcini în suflet, ajunge mai rea ca toate” Sfântul Nil Sorski.
• „Nu este boală mai crudă decât boale nestăpânită a pântecelui; oricât ar mânca omul, nimic nu o satură.Mutaţi această boală trupească acum la suflet.Poate fi, oare, ceva mai cumplit decât aceasta? O asemenea foame nepotolită a sufletului este zgârcenia; cu cât se îmbuibă mai mult, cu atât îi creşte pofta.Şi pofteşte totdeauna mai mult decât ceea ce are. Sufletul cel iubitor de avuţie, nicicând linişte, nicicând siguranţă...nici ziua nici noaptea nu le aduce vreo uşurare...fiind totdeauna hăituiţi din toate părţile.” Sfântul Ioan Gură de Aur.
• „După ce şi-a strâns prin zgârcenie avuţie mare, îşi simte sufletul apăsat, şi chiar mulţimea ei îl umple de nelinişte, căci acum singura lui grijă este cum să păstreze această avuţie.Mai întâi suferă şi se frământă din pricina poftei lui nemăsurate, care îl face să se întrbe cum va putea dobândi ceea ce pofteşte. Apoi odată împlinite dorinţele, se iveşte o altă suferinţă: îl chinuie grija de a păstra tot ceea ce a dobândit cu atât chin. Şi copleşit de tot felul de dureri, el este pedepsit, chiar aici pe pământ, pentru lăcomia sa şi pentru dorinţa de a păstra pentru sine tot ce are.”Sfântul Grigorie cel Mare.
• „Cel lacom nu are nici o clipă de linişte şi sufletul său nu are odihna. Măsurând pe cele ce are cu dorinţa de a avea pe cele pe care nu le are încă, le socoteşte cele dintîi ca pe o nimica faţă de cele pe care vrea să le aibă. Tremură de teamă de a nu pierde pe cele strânse, dar aleargă să adune altele, adică îşi sporeşte nebuneşte teama.” Sfântul Ioan Gură de Aur.
• „Nu vor lipsi valurile din mare, nici mânia şi întristarea din iubitorul de arginţi.” Sfântul Ioan Scărarul.
• „Află, oare, cineva plăcerea şi pacea sufletului în bogăţie? Eu unul, nu văd decât pricini de întristare şi nefericire...şi supărare neîncetată. Este în fiecare zi copleşit de nelinişte şi strigă ca-i este viaţa plină de necazuri. Nu se poate bucura de ceea ce iubeşte, lacomii nu se pot bucura de cele ce au şi pentru că se tem să se folosească în voie de ele, dar şi pentru că nu sunt niciodată îndestulaţi şi setea de avuţie le tot sporeşte. Poate fi îndurată o asemenea stare? Alipirea de avuţie a celui iubitor de arginţi nu este o dovada a mulţumirii, ci a bolii şi a nebuniei de care îi este cuprinsă mintea. Zgârcitul vieţuieşte în întuneric şi noaptea grea este între el şi lume, vederea sufletului îi este stinsă. Zgârcenia este o molimă cumplită: ea întunecă ochii şi înfundă urechile celui care suferă de ea” Sfântul Ioan Gură de Aur.
• „Acela care fie şi-a păzit fie de la început, fie şi-a rechemat şi reprimit chipul şi asmănarea lui Dumnezeu, acela şi-a redobândit şi vederea potrivit firii...Vede aurul şi nu bagă de seamă strălucirea lui şi înţelege că această materie iese din pământ şi nu este decăt ţărână sau piatră, neputând săs e schimbe spre nimic altceva. Vede argintul, mărgăritarele, toate pitrele preţioase, şi simţirea sa nu este furată de coloritul lor, ci le vede pe toate ca pe nişte pietre fără să se minuneze de felurimea coloritului lor, înţelege că mătasea este scârnă de vierme şi-i este milă de cei ce se desfată de ele şi le caută ca pe nişte lucruri preţioase ” Sfântul Ioan Noul Teolog.
• „Cu toate că se vede limpede cât e de nesigură, ne agăţăm nebuneşte de bogăţia pământească şi ne lăsăm într-atât înşelaţi de aceste bucurii amăgitoare, încât nu ne putem închipui nimic mai mare şi mai de preţ decăt aceste lucruri trecătoare.” Sfântul Grigorie de Nazians.
• „Toate cele pe care le avem aici, pe pămân, ne aminteşte Sfântul Părinte, sunt nestatornice şi, cum se întâmplă în jocul cu zaruri, trec iute dintr-o mână în alta, şi cu adevărat nimic nu este al nostru. Fugi de aceste bunuri nefolositoare! Vezi cât sunt ele de trecătoare! Deosebeşte şi înţelege care este adevărul şi care este amăgirea, care arechip înşe,ător şi care este adevărat. Nu-mi vorbi mie de bogăţia averilor, ci gândeşte-te la paguba ce o suferă îndrăgostiţii de avere din pricina averilor lor! Pierd cerul de dragul bogăţiei lor; păţesc la fel ca unul care, pierzând onorurile cele mair din palatele împărăteşti, are numai o grămadă de bălegar şi se fuduleşte în ea. Muţi oameni nu judecă aşa cum se cuvine lucrurile pământeşti şi de aceea cad în deznădejde. Ca şi nebunii, se tem de cele care nu sunt cu adevărat de temut, le e frică de lucruri care adesea nici nu există şi fug din faţa unor umbre. Căci tot nebunie se cheamă şi a te teme de pierderea banilor. Căci temerea nu vine din fire, ci dintr-o rea voinţă. Dacă ea ar fi cu adevărat prilej de supărare, toţi cei care au suferit pierderi ar trebui să fie cu toţi nişte nenorociţi, dar nu este aşa. Iar dacă o aceeaşi întâmplare nefericită nu naşte în toţi oamenii aceeaşi supărare, urmeaă că nu în firea lucrurilor stă pricina întristării, ci în reaua cugetare.” Sfântul Ioan Gură de Aur.
• „Peste tot în jurul tău, tu nu vezi altceva decât aur. Peste tot, pe el ţi-l închipuieşti. Aurul îţi bântuie gândurile ziua, şi visele noaptea. Aşa cum nebunii nu văd lumea aşa cum este, ci cum le-o arată mintea lor tulburată, sufletul tău, robit cu totul de cugetarea la bani, vede peste tot aur şi argint.” Sfântul Vasile cel Mare.
• „Trei sunt pricinile dragostei de bani: iubirea de plăcere, slava deşartă şi necredinţa.” Sfântul Maxim Mărturisitorul.
• „A voi să ai mai multe bunuri pământeşti decât altul este semn de răcire a iubirii; lăcomia nu area altă pricină decât mândria, ura şi dispreţuirea semenilor.” Sfântul Ioan Gură de Aur.